A trip down memory lane – o excursie spre amintirile noastre. Acest articol este o încercare parțial eșuată de a părea o femeie pricepută în bucătărie; de aici și titlul foarte nostalgic și promițător.

Scriam într-un articol trecut cum acasă și mama definesc fericirea supremă. Cum o bucătărie mare în care să încapă toată familia iți transmite sentimentul acela de apartenență și împlinire. Acum a venit momentul să despicăm acea bucătărie în patru și să o abordăm dintr-o altă perspectivă.

Având în vedere că am trecut de la cămin la chirie 1 și apoi la chirie 2, având în vedere că îmi place să-mi petrec timpul în bucătărie și să gătesc fel de fel de rețete găsite pe net, notate de la mama sau inventate, trebuie să discutăm de ce anume înseamnă de fapt să ai o bucătărie ca la carte.

Introducere:

Bucătăria este acea parte din casa pe care tinerele domnișoare o evită (sau intră doar să ia o banană din frigider), unde nu stiu ce înseamnă un tel și îl folosesc pe post de microfon când melodia Antoniei se aude la radio. Bucătăria este acea parte din casă care se incorporează în dormitor sau camera de zi când auzi sintagma ”open space”. Dacă stai într-o garsonieră, camera de dormit, camera de zi (sufragerie se numea pe timpul meu) și bucătăria sunt toate o cameră. Dacă stai într-un apartament de 2-3-5-7 camere, de cele mai multe ori ”sufrageria” se sacrifică și face echipă cu bucătăria pentru un spatiu, ei bine… open. Bucătăria este camera zero în care nu intri pentru că tu comanzi de mâncare sau aștepți să te scoată iubi la masă la restaurant. Bucătăria este locul de unde mama scoate cozonacii, checul, prăjiturile alea care iți plac atât de mult și toată mâncarea bună. Bucătăria este locul în care mamele petrec cel mai mult timp când copii se întorc acasă după o perioadă lungă petrecută peste hotare (mai puțin acum cu coronavirus) sau după o zi prea lungă de muncă/școală.

Ingrediente:

Bucătăria este compusă din mai multe elemente: Mobilier (cu prea multe ușițe și dulăpioare transformate într-un labirint, unde premiul suprem îl câștigi când îți aduci aminte unde ți-ai pus farfuria preferată), aragaz (pe care probabil nu știi să-l aprinzi, iar dacă esti o veterană a bucătăriei nu îți place cum funcționează. Și în care ții mereu o tigaie), frigider – doar dacă nu stai într-o garsonieră ceea ce plasează frigiderul la celalalt capăt al spațiului locuibil sau aproape de ușa de la intrare. Nu de alta, dar trebuie să te grăbești cu oala plină de ciorbă la aragaz ca să o încălzești. Cu puiul ăla înghețat care parcă îți frige mâinile pentru că evient nu ți-a dat prin cap să iei un castron cu tine pentru că, pe drum spre frigider, nu știai încă ce vrei să mănănci (ca de obicei).  – și alte câteva elemente cheie.

Preparare:

Cum vă spuneam, m-am mutat de câteva ori și am învățat de înseamnă necesarul de echipamente în bucătărie (eu fac parte din acei 1% din populația de 20-25 de ani care vrea să gătească și în același timp crede că e o divă în timpul liber, judge me) La cămin, într-un spatiu foarte mic, când vii prima dată într-un oraș nou și nu știi câte iți trebuie, mama iți pune în ghiozdănel câte puțin din toate. Așa am venit eu la București cu set de oale, crătiți, tacâmuri, farfurii, aparate de stors fructe, blendere, linguri de lemn, spatule etc. Norocul meu că știam să le folosec pe toate. Odată plecată de la cămin, în prima chirie am observant că anumite elemente esențiale de-ale bucătăriei deja se găseau în garsoniera open space. Aveam un aragaz, un cuptor cu microunde, suport de vase, suport de cuțite. Toate bune și frumoase mai ales că am mai venit și eu cu o avalanșă de cratițe și cuțite pentru că deh…, niciodată nu ai prea multe. Esențiale mi-au fost tăvile de prăjituri (eram in faza de dulciuri până la adânci bătrâneți), suportul de vase (nu știu de ce, dar pentru mine e esențial să am un loc în care vasele de scurg si rămân curate și urcate) și blenderul de la mama (cum altfel sa toci carne, să faci piure sau sosuri?). Formele de prăjituri, tăvile de checuri, tava de yena pentru friptură, paharele pe care le-am tot spart, castronelele și tacâmurile de gătit. Esențiale. Când m-am mutat mai aproape de muncă, mi-am dat seama că fără o spatulă bună nu reușești să faci nimic. Mi-am dezvoltat necesarul de reducere al grasimilor si uleiului din mâncăruri. Exact ca dragostea lui Spongebob pentru spatula lui așa și eu cu ale mele.

Bucătăria înseamnă multe. Înseamnă mai mult decât mâncare bună de la mama și o atmosferă liniștită la masa în familie. Bucătăria, pentru cine iubește să experimenteze acolo înseamnă relaxare. Ce te faci fară un curățător bun de cartofi? Ce te faci fară un set de cuțite de primă clasă pentru a tranșa carnea și pentru a o asezona pentru o friptură de vis. Primele lucruri pe care i le-am cerut mamei când m-am văzut singură au fost mai multe farfurii, castronașe colorate, căni, tocătoare și tacâmuri. Tacâmuri pentru gătit – spatule, linguri de lemn în mai multe forme, polonice. Strecurătoarea pentru ceai, un cântar de bucătărie micuț, răzătoarea, sita, mănușa de bucătărie pe care niciodată nu am stiu să o folosesc și mai mult mă încurca și bineînțeles cuțite (ca în final să cumpăr eu altele pentru că rămăsese mama fară niciun cuțit bun în casă). Nu mai intru în detalii să vă spun câte pahare am spart și câta vesela am tot cumpărat. Până și suportul de tacâmuri trebuia să arate într-un fel și să se potrivească în décor. Bucătăria înseamnă mai multe și dacă vrei să o vezi așa cum ți-ai imaginat-o puteți intra pe www.dajarmagazin.ro și să vă accesorizați laboratorul de delicatese exact așa cum vă place.

Concluzie?

Se servește la rece cu puțină mentă de decor. Poftă bună!

P.S. Supa de pui îmi iese cel mai bine!

Articol scris pentru SuperBlog 2020 – spring edition. Proba 4

Please follow and like us:

One Reply to “A trip down memory lane – the delicious path”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *