Colectionari de amintiri

Un jurnal era atat de pretuit acum ceva ani, pentru ca detinea cele mai frumoase amintiri pe care le avem toti, pe care le colegem de-a lungul timpului si pe care le vedeam tare importante cat sa ajunga scrise, ca nu cumva clipele alea sa ne fie sterse, printr-o eroare din minte.

Azi nu prea mai tine nimeni jurnale, fizice, scrise de mana, cu desene si ilustratii care mai de care mai ciudatele pentru ca acea imagine dulce sa ramana cat mai clara. Pe de alta parte prin filele unui jurnal gaseai si clipe mai putin fericite, dar care au existat, au fost traite si te-au transformat.

Suntem colectionari de amintiri, toti, fiecare in parte stie de unde a pornit, ce a facut, de ce ii e teama, ce a gresit si cine i-a gresit, ce ii place, de a invatat, ce detesta, dupa ce tanjeste, ce vise si dorinte are, ce are de gand sa faca in urmatorii 5 ani si ce a facut cel mai bine anul trecut. Toti avem milioane de file scrise in minte, prin telefoane, prin storyurile de pe insta, prin amintirile starnite de facebook si optiunea de a-ti readuce in prim plan ce ai facut acum 4 ani pe data de 3.12.2015. Asa observi ca deja au trecut atat de multi ani de la acel eveniment din viata ta pe care inca il tii minte, de parca a fost ieri.

Avem mii de ganduri prin care ne ratacin zilnic pentru ca avem un ritm al vietii parca scos din filme, avem necazuri si lucruri de rezolvat. Avem familii, planuri si regrete. Dar uite ca si asa… tot mai stii ce iubeai cel mai mult acum 10 ani, cat iti placea sa stai la bunici inainte ca ei sa nu mai fie, ce bine era vara cand nu munceai si cat iti lipseste prima zi de scoala.

Viata.

Te freamata, te raneste, te invata, te pregateste, te caleste, iti arata o alta fata a realitatii cand tu crezi ca le-ai vazut pe toate.

Prima mea amintire de cand ma stiu si pe care nu am notat-o pe nicaieri, este de la o serbare de la gradinita. Nu imi mai aduc aminte prea bine ce se intampla si ce se servea bun acolo. Stiu doar ca eram pe scena, Mos Craciun era undeva pe langa mine, eram in fata mamei si eram foarte curioasa.

Asta e prima mea amintire. De undeva de la 5 ani daca nu mai putin.

O amintire care a fost pastrata si alterata de-a lungul timpului pentru ca, la fel ca visele, cu cat timpul trece cu atat detaliile iti sunt sterse. Dar totusi a ramas. Si o pretuiesc, pentru ca e un lucru atat de mic si poate nesemnificativ nificativ pentru altii, da atat de important pentru mine.

 

Care e prima ta amintire?

15 Replies to “Colectionari de amintiri”

  1. Emoționantă postare, chiar mi-a trezit o serie de amintiri.

  2. Raluca says:

    O postare plina de senibilitate. Prima amintire… cred ca de undeva de la mare pe un prosop si un clop morosan sau intinzandu-ma dupa un glob din pomul de Craciun. Mi-e greu sa imi dau seama de cand sau de cat de reale sunt.

  3. Deyutza says:

    O postare emotionanta si foarte frumos scris. Mai sa stii ca nu m=am gandit niciodata care a prima amintire, insa asa am flashuri cu imagini de cand eram mica

  4. Simona says:

    Ce m-ai pus pe ganduri. Cred ca amintirile se cam combina cu ce iti este povestit. Oricum mi-ai dat o tema de casa, o sa mai reflected la ea. Frumos articol, multumesc.

  5. Alexandroaia Elena-Cristina says:

    Foarte frumos si emoționant. Se vede ca ai pus suflet in tot ceea ce ai scris.

  6. Oprea Carmen says:

    eu consider blogul meu tot un fel de jurnal de amintiri, imi pare rau ca nu are decat 9 ani, din cand in cand mai citesc cate o postare!

  7. Madalina Oros says:

    Niste cuvinte frumoase si bine alese. Te ating la suflet. Keep it up!

  8. cred ca primele amintiri sunt tot de pe la 4-5 ani, cand mergeam la tara cu tata, cand voiam sa scot apa din fantana, fugaream gainile si ne jucam sub un cort de celofan, aducand rosii si paine de acasa, sa mancam

  9. Mirela Marin says:

    Amintirile sunt filele vieții noastre rămase într-o memorie scrisă sau nu, atâta timp cât viața ne permite. Cu toții ținem la amintirile frumoase deși rămân întipărite și celelalte, uneori mult mai adânc.
    Felicitări!

  10. Am multe amintiri, important e sa le pretuiesti si sa le pastrezi in inima pentru totdeauna.

  11. Sincer, e o nebunie in creierul meu cand incerc sa ma gandesc la prima amintire. Nu pot sa o disting nicicum.

  12. Rokolla says:

    Amintirile sunt acum in format digital. Noi am trait in alte vremuir. Pe vremea mea nu aveam posibilitatea sa-mi scriu pe un calculator jurnalul. Poate ca as fi facut-o. Din pacate aveam la indemana doar pix si hartie

  13. Simona says:

    Scrii foarte frumos. 😘 Nu știu sigur care este prima mea amintire, dar îmi amintesc când făceam tumbe prin casă pe muzica de la radio.

  14. Georgiana says:

    Articolul tau e tare emotionant si plin de sensibilitate😍

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2019 Daiana . Powered by WordPress. Theme by Viva Themes.