Ratb

Cand esti dependent de transportul in comun este o posibilitate exagerat de mare sa intalnesti fel de fel de oameni care mai de care mai anormali, lucru care ajuta la cresterea stimei de sine si la realizarea faptului ca cine ti-a zis tie ca esti nebun nu stie ce oameni exista in frumoasa noastra tarisoare.

Merg cu RATB-ul (STB-ul) zilnic si mereu se gasesc noi aventuri de nedescris uneori, cu privire la ce mentalitati, ce oameni si ce indivizi se adapostesc sub acelasi acoperis ca tine pentru una, doua sau douazeci de statii.

Am adunat de-a lungul timpului (in care nu purtam casti permanent) cateva povestioare simpatice pe care vreau sa le pastrez aici. Sunt povesti reale, dialoguri reale de la oameni reali (parca ar fi anunt de matrimoniale) care m-au facut sa le notez imediat in telefon de frica sa nu pierd ceva.

P.S. Oamenii sunt si impresionanti intr-un fel sau altul, de aceea unele din povesti sunt dragute si ating o latura mai sensibila.

 

1. Doua bunicuțe drăgălașe. Urca rapid de la afi în vestitul 105. Nici nu urca bine ca una intreaba pe un ton cald și primitor:
– Găsești loc?
Cealaltă debusolata și parțial confuza cu privire la abilitatile memoriei ei de a o recunoaște pe precedenta inițiatoare a conversației, răspunde pe un ton șters, sec.
– N-nu…. stai….
Ca să salveze situația prima doamna vârstnica, demna de respect ii soluționează problema.
– Roagă și tu pe un tânăr…. Uite de aici din spate. Zi-i ca ți-e rău.
Confuzul subiect 2 cauta de zor loc printre zecile de oameni înghesuiți ca sardinutele.
Nu trece mult și minunea se întâmplă. Se iveste un loc vânat de 2 doamne. Bunicuța 2, agila ca o căprioară învinge în bătălie și își revendica premiul.
Au merg 4-5 statii
Sfârșit.

2. Alte 2 bunicuțe. Conversație acerba.
B1: La 40 de ani i-a pus plod in brate, ca pana atunci n-au putut face.
Un băiat trece lângă ușa cu rucsacul în spate.
B2: Da’ chiar nu puteți sa-l dați jos din spate?
B1: N-AU EDUCAȚIE. Foarte putina educație!
B2: Ce dracu, îmi zgârii mana, imi iei rochia de pe mine. Ma dezbraci.
B1: Am făcut și eu parastasul acum câteva zile.

3. E interesant faptul cum toți ne așteptăm ca babutele cocoșate sa emane mila și compasiune, sa ceara locul tinerilor ca draga noastra bunicuta de ieri, dar 105 este un univers al tuturor posibilităților.
Azi a urcat alta babuta (probabil la fel de simpatica, însă eu doar am auzit-o de aceasta data, contact vizual… nada)
Un tânăr dorea sa-i ofere locul, ceea ce e normal și firesc pt așteptările pe care 90% din ele ni le creează, însă tanti a noastră o sa ne dea peste cap întregul crez.
Când sa se ridice domnu în cauza mamaie zbiară ofuscata:
– Lasă-mă doamne in pace nu sunt destule scaune goale? Sau nu se vede.
S-a auzit un scrancet de mirare.
Wtf mamaie de ce asa supărată la prima ora a acestei frumoase dimineți?

4. E o chestie mica, probabil nu atât de interesanta ca restul storioarelor mele, dar merge. :))
Mama și copilul în Ratb. Copilul undeva la 9-12 ani (serios vb niciodată nu pot sa-mi dau seama)
Cophilu’ vorbea prea tare, iar mama ii atrăgea atentia mereu ca-l aude lumea și nu-i frumos. Pana aici nimic anormal. Doar faptul ca sunt în București și mama nu e cea care vorbeste mai tare decât copilul. Yey, humanity is still there.
Așa…. Cum spuneam, copilul bolborosea ceva prea tare, iar la un moment dat se intoarce spre mama cu un scrancet de băiatul mamei și ii cere o îmbrățișare. Femeia vizibil rușinata nițel ca puiul ei ii cere iubire de fata cu lumea, într-un autobuz plin de priviri ucigătoare, îl da ușor la o parte.
Băiatul – Nu vrei afecțiune?
Mama – Nu..
Copilul ia o gura de aer și spune – Doamne, ce familie. Șocat de reacția mamei sale mult iubite. S-a simțit renegat acolo, atunci.
Mai trece ceva, mai vorbim ba tare, ba mai încet, când deodată îl aud pe copil ca-i cere mamei sale scumpe și dragi ceva de mâncare (erau amândoi destul de dolofani, dar simpatici ☺️). Femeia cunoscând prea bine ce a crescut spune replica faimoasa a mamelor:
TOBELE VA ROG!
– Ai mâncare acasă!
Urmata imediat de replica faimoasa a copilului:
– Da’ nu vreau ciorba!! Ce fac, o bag la microunde și ce?
Mama deja nu mai negociază cu băiatul ei și ii aplica tratamentul tăcerii.
Copilul adorabil din fire încearca sa-și mai înmoaie mama.
– Dar măcar un pachet de biscuiți? 😍

5. Vestitul 105 ne deschide noi portițe către o cantitate gigantica de mirare și o nebuloasa continua de lucruri uimitor de greu de imaginat.
Fie, am exagerat.

Azi, ca-n orice alta zi fastuoasa a acestul mijloc prichildel de transport în comun, urca 2 domnișoare tare simpatice și drăgălașe.
Una de vreo 14 ani alta de vreo… um…. 15? Posibil 35 de ani, pe aici pe undeva.
Din discutiile aprinse pe care le au, ne dam seama ca domnișoarele în cauza merg la farmacie. Au o destinație clara – o farmacie. Nu au o definiție concreta a ce înseamnă farmacie și pe care din PUȚINELE, de altfel, pe care ni le oferă scumpa noastră tarisoara, sa aleagă.
Greu.
Aflam pe parcursul dialogului pur tineresc și neaoș, ca dacă locuiești în Voluntari ești țăranca. Hm… Dacă te îmbraci intr-o rochie albastra și pozezii elegant ești țăranca proasta. 2xHmm…
De altfel aflam ca tânără de 14 ani, nu este de la tara (ahem, atitudine superioara, judecata aspra, ochi dați peste cap, unghii negre ciobite, haine de fiță ca să ascunzi faptul ca ai trecut printr-un grajd la viata ta…. ahem, m am făcut înțeleasă?) Am fost rea aici, știu.
Dacă nu era evident tot tânăra de 14 ani este cea care da naștere și afirmațiilor de mai sus cu privire la fata în albastru și ținutul Voluntari.
Doamna sau domnișoară de 15 aka 35 este mai domolita.
Cu tatuaj de dosul palmei – un trandafir clasic, alb negru, cu gene false de un metru, cu unghii false roșii ca sângele alt metru, cu o fustă scurtă denim, teniși și parul prins. O tanti respectuoasa zic eu.
– Haide coboram aici? (locație – afi)
– Si ce, vrei sa mergem la Farmacia Punct? (dar ce are?)
Liniște, bolboroseli, un telefon, iubi suna, nu se aude, da sunetul mai tare, unghiile nu te ajuta, aglomerație, PANICA!!
– Hai, coboram aici! Nu mai suport.
Replica de aur care m-a și făcut sa scriu toată povestea asta:
– Nu, ca ma dor picioarele de la CONVERSII ăștia. 😣
Au stat în picioare tot drumul, au coborât.

6. Stiti cum e cand te intorci acasa pe intuneric, dupa o zi grea si tot ce vrei sa vezi este un pat cald, un serial vechi si liniste? Ei bine inchipuie-ti ca vrei sa vezi toatea astea cand tu de fapt esti afara, la -5 grade si ratb-ul mult prea cunoscut nu mai ajunge in statie ta odata. Uite ca asa s-a intamplat si de aceasta data, insa daca credeti ca doar atat am avut de spus, VA INSELATI.

Este o seara friguroasa de decembrie, spiritul sarbatorilor zburda in toata lumea, mai ales intr-un tip beat mort, cu o sticla de Noroc in mana, imbracat ca dupa al 2-lea Razboi Mondial care canta de zor langa tine in statie. Yeyy, Craciun. Luminitele inca nu au aparut, dar oamenii deja golesc magazinele din nu stiu ce motiv ca oricum mai bine de jumatate din cumparaturi se arunca si iar nu avem paturi disponibile prin spitale de la atata mancare si bautura turnate pe gat.

Pe langa toate astea, imagineaza-ti ca esti in ratb (stb, pana mea) si ca astepti sa ajungi acasa cand deodata, se intampla inevitabilul.

– Auzi! Hei, Fata? Ce faci fata? FATA, MA AUZI? Esti bine? Unde te duce? Unde te duci… UNDE TE DUCI? AAA… da… eu… nu, nu pot. Ma duc acasa. Ma duc acasa. ACASA ma duc. Tu ce faci? Club? In club? IN CLUB TE DUCI? Aaaa… nu ca nu pot, da. Am treaba, merg acasa. Hai.. .te las…. Ne vedem la biserica. La biserica. Da, ne vedem la biserica. Te pup, fata!

Are sens nu? 2 subiecte tare interesante combinate in dialogul (?) perfect. Ce credeati, ca doamna sau domnisoara vorbeste la telefon? Nu. Ea striga de pe geamul RATB-ULUI!

Voi ati intalnit astfel de dialoguri prin mijloacele de transport in comun?

Fotograf: Razvan Iordache

MUA: Georgiana Purluca

 

 

Please follow and like us:

14 Replies to “Ratb”

  1. Rox says:

    Am întâlnit destule în anii facultății. Atunci foloseam mijloacele de transport în comun din Iași. Amuzant articolul tău, am intrat în personaj. Mă și vedeam printre ei. 😅

  2. Luca Ralca says:

    Doamne ce mi-a placut articolul tau, este super amuzant. Felicitari pentru maniera in care ai abordat aceasta situatie. :*

  3. Dream big little girl says:

    Uram sa merg cu Ratb ul
    Cand eram in Bucuresti tocmai din cauza celor de mai sus. Si unde sa mai pui faptul ca toti pensionarii sunt prezenti la ora 8 in Ratb cand toti oamenii normali la cap se duc la serviciu! In loc sa doarma in patul lor la ora 8, se inghesuie in mijloacele de transp in comun!hate that thing🙄

  4. Alina S says:

    Povestioarele sunt funny dar cand folosesti acest mijloc de transport constant, ajung sa ti se para enervante.. Eu m-am amuzat aici :))

  5. Ce dragute povestioare, multumim ca ai impartasit si cu noi:))):*

  6. Georgiana says:

    Am ras citind articolul tau :)) atatea de intampla in aeroport sau in transportul I comun incat ai putea scrie o carte:)) noi cu personajele din aeroport ne delectam :)))

  7. Anca says:

    Am intalnit si eu unele care ma amuza, altele ma uimesc si altele ma supara, depinde de protagonisti.

  8. violeta balaban says:

    Atunci cand folosesti tranportul in comun gasesti fel si fel de oameni si cazuri, unele amuzante altele..putin mai amuzante.

  9. Simona says:

    Dragute povestioare dar doar sa le citesti, nu folosesc transportul in comun si sunt bucuroasa ca nu trebuie s-o fac. 😜

  10. Duduia Magda says:

    Hahaha! Ce tare! În trenurile de metrou nu se întâmplă prea multe. Netflix și Primăria ar trebui să producă un serial împreună. Să se numească fix așa: STB. Am pune România pe harta serialelor.

  11. Și eu merg zilnic cu transportul în comun și mereu am parte de peripeții :))

  12. Si eu am parte de peripetii cand merg cu mijloacele de transport in comun. Dragute povestioarele tale. 🙂

  13. Mi-e dor sa merg si eu cu autobusul. Nu am mai fost din copilarie..

  14. Camelia says:

    cred ca la fiecare povestioara am ras, dar m-am oprit putin la povestioara 3 cu baietelul – a parut asa, destul de trista dar din spusele tale ADEVARATA! Trist foarte trist

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

© 2019 Daiana . Powered by WordPress. Theme by Viva Themes.