funny lifestyle

La Roma fără bilet?

Știți cum începea un episod din Viața cu Louie?

Ahem… Să vă povestesc despre familia mea. Și intră cantecelul. Hai Louie, spune-ne ce-ai mai făcut… prin ce peripeții ai mai trecut!

Ei bine de data asta nu e vorba de Louie, ci de mine și pățaniile mele dragi.

Acum hai să privim în gol și să ne aducem aminte ce s-a întâmplat cu 4 ani în urmă.

Efect dramatic!

În iarnă lui 2015, mama voia să-mi facă o supriză și să-mi dăruiască de ziua mea o vacanță la Roma, la unchiul meu. Urma să stau la el și familia lui, să petrecem sărbătorile împreună și să vizităm Roma.

Toate bune și frumoase până la aeroport. Dacă nu știți, când plecați pe undeva cu avionul trebuie să fiți în aeroport cu vreo 4 ore înainte de decolare. Nu e de mirare că avionul meu era la 7 și eu trebuia să fiu în aeroport la 3. Am zburat cu lowcost, cu WizzAir, un bagajel mititel de mână, un bilet păstrat în siguranță de mama în poșetă, ochii adormiți și speranțe mari. A… și putină teamă pentru că zburam pentru prima dată.

M-am trezit la 3 destul de greu, m-am îmbrăcat pe jumătate adormită și am plecat spre aeroport. Nu era foarte multă lume, semn că mama iar m-a adus prea devreme când iubirea mea pentru somn nu se pupă cu programul ei. Eram emoționată că urma să zbor pentru prima oară și stăteam cuminte pe un scăunel uitându-mă la ofertele de la WizzAir și la oamenii care rar mai treceau pe acolo.

Îmi plăcea ideea de zbor, nu avea pretenții de clasa întâi, eram fericită că mama a putut face asta pentru mine și că am ajuns până aici. Nu s-a simțit efectul lowcost, mi s-a părut că am avut parte de un zbor liniștit, niște însoțitoare de zbor tare drăguțe și liniște deplină. A… și să nu mai zic de priveliștea din acea dimineață. Toate luminile orașului aprinse văzute de sus? Îți taie respirația.

Ceea ce a fost dubios și mi-a pus mie câteva semne de întrebare a fost momentul în care trebuia să trecem de verificare. Toate bune. Am prezentat ceea ce credeam că e biletul, oamenii m-au percheziționat până la sânge—A-ham. Am trecut de poartă aia mare și înfricoșătoare și așteptam cumințică pe cealaltă parte, unde mama nu avea voie.

Acolo mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Având în vedere că oamenii din jurul meu aveau altfel de hărții-bilet la ei, iar eu aveam o singură hârtiuță mititică trasă la imprimantă. Mi-am zis că ceva nu e ok, dar dacă lumea a acceptat asta, well… go with the flow.

În partea asta a aeroportului exista un dispozitiv de măsurare al bagajului de mână. Mi-a fost tare teamă că am meu nu intră acolo fiind pregătit de mama. Iar când pregătește mama ceva e imposibil să nu pună, bage, indese ceva mai mult în geantă. Pulsul inimii mi-a crescut când am văzut o față întorsă din drum din cauza bagajului…care era mai mic decât al meu.

Alege bagaje de mâna de la WizzAir – sunt croite perfect pentru zbor, încăpătoare și spațioase pentru tot ce ai nevoie, mai ales dacă pleci pentru câteva zile cum am făcut eu. Dacă aveți deja o geantă acasă de 55x40x20 atunci este ideală pentru un zbor de scurtă durata și trece imediat de orice inspecție a aeroportului.

Uite că eu nu am avut o geantă specială pentru această călătorie, ceea ce mi-a dat emoții, dar se încadra în dimensiunile cerute ceea ce mi-a liniștit inima putin. Cert e că am avut noroc și a 2-a oară. Am trecut și de această etapă și am ajuns în autobuz și din autobul în avion. Din avion în aer și din aer în Italia, pe pământ. Safe and sound.

Nu mică mi-a fost mirarea la 2-3 zile când am vorbit cu mama la telefon și am aflat că acea hârtiuță pe care o aveam eu era doar checkin-ul, iar biletul rămăsese acasă.

Noroc că unchiul meu a rezolvat și am reușit să mă întorc și-n România după sărbători, chiar dacă începusem să învăț nițel italiană că poate, poate rămân acolo.

Articol scris pentru #SuperBlog2019 – Proba 3

Please follow and like us:
error

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *