breath

”Pe timpul lui Ceaușescu era mai bine!”

Am auzit-o spunând asta de mii de ori și probabil mulți alți bătrâni sunt de aceeași părere. Cei care au trecut de 1989 undeva pe la 40-50 de ani sunt împăcăți cu ideea că pe timpul lui nea Nicu era mai bine, mai ales pentru că nu fac față la nebuloasa tehnologică și la toate chichițele cu care ne descurcăm noi azi.

Am trăit într-o perioadă ferită de regimul comunist, iar bunicii mei au avut norocul să locuiască în mare parte la bloc. S-au mutat dintr-o parte în altă, au fugit de neajunsuri și de probleme, s-au refugiat într-un oraș mic și liniștit și n-au avut niciodată o casă bătrânească cu multe animale și cu treabă zdravănă cât e ziua de lungă.

Îmi aduc aminte totuși, acum vreo 20 de ani, stăteam cu bunicii pe undeva pe lângă Focșani, într-o casă bătrânească, veche. Bunicul meu era angajat acolo și nouă ne-au dat această căsuță unde să locuim.

Era o căsuță mică, poziționată fix la stradă, care avea o curte largă, dar aglomerată. Era o casă ponosită unde am văzut ce înseamnă să trăieșți modest. Fără internet, apă caldă, unde găteai la plită, mâncai la o masă mică din lemn și stăteai pe scăunele cu 3 picioare. Pe spălai la lighean, mama încălzea apă într-un cazan și foloseai în mare parte săpun de casă. Dormeam pe un pat care scârțâia prea tare, era denivelat, camerele aveau un miros specific bătrânesc, erau mici și pline de mobilă, iar acoperișul era veșnic într-o continuă reparație.

”Era mai bine atunci!”

Oare?

Îmi amintesc cu bunicul meu trebuia să se înțeleagă cu oamenii ca să facă rost de lemn pemtru casă, iar negocierile erau zdravene pentru că banii nu ajungeau nimănui. Cum nu exista posibilitate de a construi totul mai ușor, cu material de construcții bune, asta era singura soluție. Era o veșnică negociere între oricine și exista o frică uriașă de parcă făceai ceva mult mai rău. Erau un fel de relații și se mergea pe sintagma: „Lasă bă, că și el m-a ajutat odată!”. Oamenii se cunoșteau între el și știau cum să facă rost de ici de colo de câte ceva pentru că reparațiile de care mai era nevoie prin curte să se desfășoare oarecum în liniște.

Acum, când au trebuie să repare acoperișul casei în care s-au mutat, totul s-a desfășurat preț de câteva ore. Tot calvarul și toată ingeniozitatea de acum 20 de ani s-a transformat ușor în modalitatea asta rapidă. Adevărul e că bunicul meu era destul de inventiv la vremea respectivă și găsea noi căi prin care să mai repare ceva fără să cheltuim aproape nimic. Vorbeai cu vecinul căruia îi mai rămânea nisip pentru construcțiile lui și ba îl luai gratis, ba îl luai pe p sticlă de vin, ba îl scoteai la un preț de nimic.

Cum să nu găseșți azi un Vindem Ieftim pe undeva? Să ai omul potrivit lângă ține care să știe să îți ofere cele mai bune sfaturi în legătură cu moduri noi prin care munca să devină mai ușoară și cele mai bune materiale de construcții de care ai disperată nevoie uneori șila prețuri accesibile.

 Au intrat pe net, au văzut ofertele și s-au apucat de treabă. Au cumpărat țiglă metalică azi și s-au apucat de muncă mâine, atât de simple au devenit lucrurile. Au cumpărat gresie de bucătărie și în nici 2 zile bucătăria era ca nouă. Au ales dale de pavaj și curtea arăta splendid. În doar câteva zile toată munca pe care în mod normal o făceau cu ajutorul unor cunoștințe, prieteni, oameni care se angajau în construcție pentru o masă caldă și un pachet de țigări, muncă ce avea să se termine în câteva luni acum era gata în câteva zile. Un depozit de materiale de construcțîi îți construiește și aranjează casa în cel mai mic detaliu, fără negocieri, fără alte drumuri, fără timp pierdut, fără frustrări și supărări că acel acasă moare ușor-ușor pentru că nu ai posiblitati să-ți rezolvi problemele.

Într-adevăr, pe timpul ăla era mai bine… deveneai inventiv, erai în general românul bun la toate, te eschivai și înghițeai în sec, pentru că altă alternativă nu exista. Poate a avut și zile mai bune regimul comunist, poate comparativ cu ce avem acum, el câștigă, iar aici mă refer la infrastructură, la construcțiile mari (că până la urmă tot în blocurile construite pe vremea aia, locuim), dar la nivem de individ, se tăia în carne vie. Nu puteai să faci aproape nimic, iar stomacul cânta odată cu ține neajunsurile.

Să îți construiești o casă pe timpul lui Ceaușescu era destul de greu. Pentru că nu îți permiteai. Majoritatea alegeau paianta, pentru că prețurile de deposit erau prea mari. Să locuiești în blocuri, unde te repartiza statul, da. Îți era mai ușor. Având în vedere că nu am prins vremurile alea pot doar să presupun din spunele altor oameni cum era, ce indurai și ce părți bune mai puteai găși.

Într-adevăr, poate aveai de muncă, dar nu și posibilitatea de a alege ce vrei să muncești.  Poate banul avea altă valoare, dar farfuria tot modestă îți rămânea. Poate aveai loc în trafic, dar dacă alegeai un tren era dezastru.

Mă uit la bunicii mei azi și le simt din priviri mulțumirea că au trecut de un stagiu prea greu pentru ei și le-a fost ușurată bătrânețea. Oricât de mult aș încerca să îi conving că prezentul e cel mai bun de până acum, este imposibil ca ei să nu pună în balanță ce au trăit în tinerețe.

Nu poți scoate omul din convingerile lui, dar asta nu înseamnă că nu îi poți arată și părțile frumoase ale tehnologiei și prezentului de acum prea colorat.

Articol scris pentru #SuperBlog2019 – Proba 8

Please follow and like us:
error

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *