funny life lifestyle

Searching for the perfect job

Relatia perfecta nu exista, familia perfecta nu exista, omul perfect nu exista atunci cum sa existe jobul perfect? Cum sa crezi ca exista angajatorul perfect si oamenii aia atat de tari care sa te faca sa mergi de drag la munca – cu tot ce presupune asta.

Nu am fost genul de om care sa termine o facultate si sa se axeze pe ce a invatat. Nu am facut medicina, nu am mers la poli, nu m-a trimis mama la Bucuresti la vreo scoala militara, nu  am fost destul de desteapta pentru drept. Asa ca, inevitabil, am trecut prin niste schimbari si diverse slujbe care mi-au aratat fete diferite ale oamenilor, strategii diferite de afaceri si tipuri de persoane de care iti e sila sau de care iti e drag sa auzi.

Well, fuck it. Asa s-a intamplat.

Nu am avut “norocul” sa trebuiasca sa suport acelasi sef zi de zi pentru ani lungi si plictisitori, asa ca am avut de a face cu feluri si feluri de oameni. Am gasit intelegere, sprijin, intelepciune, divertisment, munca, implicare, stres, sila, prostie, infumurare si multe ale adjective mai putin placute care iti vin in minte dupa vreo 2 pahare de vin.

Nu am crezut ca pot sa dau peste oameni atat de tari – la modul cel mai serios – care sa te invete, carora sa le pese, care sa se comporte frumos cu tine si care sa-si dea interesul pentru angajatii lor. Normal ca exista nemultumiri, ca asa suntem construiti, sa gasim si-n ciocolata ceva care sa nu ne convina. Lasand micile negative undeva departe, pot spune ca ma consider oarecum norocoasa ca am avut asa diversitate si ca am cunoscut acel sentiment dimineata la 7, care te face sa te dai jos din pat si care se refera la mai mult decat ziua de salariu.

Imaginati-va asta!

Ai 20 de ani, esti inca la facultate, vii nou intr-un oras in care nu cunosti pe nimeni si in care stii ca nu poti ramane din cauze financiare diverse. Asa ca te pui sa-ti cauti de munca, iar dupa zile intense de cate 5-6 interviuri, gasesti ceva care sa-ti si placa si care sa te accepte pe ceva banuti frumusei. Tine minte ca tu est prost si nu stii nimic practic sa faci. Nu te spala pe cap cu diplome ca alea-s doar hartii lucioase fara prea mare valoare.

Ajungi la prima ta zi de munca si te pregatesti de cu seara. Te uiti la tine in oglinda, iti faci scenarii, te gandesti cum o sa fie si ce trebuie sa spui, cum sa vorbesti, in ce sa te imbraci, cu cine intri in contact, per total, cum sa nu o dai in bara (dar mereu o dai, pentru ca e prima zi si nu stii nici pe dracu). Te trezesti dimineata deja stresat, te speli pe fata, mananci (asta daca nu ti se pune un nod imens in gat), te machiezi daca esti fata sau iti faci freza mai bine daca esti baiat, te imbraci in ce haine ai mai prezentabile, mai serioase si cat de cat calcate (pentru ca nici asta nu stii sa faci) si pleci la job. Te ratacesti de cateva ori prin Bucuresti pentru ca inca nu esti tu destul de familiarizat cu diferenta dintre troleibuz si autobuz, le incurci, esti rupta de somn si panicata ca intarzii. Te mai si calca o mamaie in tramvai pe pantofii aia ale caror pete abia daca le-ai putut scoate (cu toturiale de pe net normal, ca nici asta nu stii sa faci). Trecem peste. Ajungi acolo, dupa 3 cafele si a 4-a in mana, te trec toate transpiratiile, cu o voce tremuranda intri in contact cu tipa de la receptie si  ii spui cine esti si ce cauti acolo. Ea te priveste fie vesela, fie serioasa, fie dezgustata (ca si ea uraste locul in care lucreaza exact cum o sa faci si tu in urmatoarele 2 saptamani) si  da telefoane sa anunte ca ai sosit. Apare un xulescu prea infumurat sau poate stresat la maxim cu un telefon la ureche care se prezinta in 2 cuvinte si te baga in paine (asta daca nu e o ea, care poate fi extrem de coafata, pe tocuri, increzuta, care se uita la tine ca la ultimul sclav sau una super draguta care iti zambeste pentru ca e constienta ca un prim job te poate face sa-ti dai drumul in pantaloni mult mai usor decat o faceai cand te schimba mama). Acum incepe distractia, iti arata birourile, colegii ale caror nume o sa le uiti rapid, holurile, baile, cafeaua, dozatorul de apa, iesirea etc. Ti se prezinta ce trebuie sa faci si incepi sa musti de ici de colo invatand cu ce se mananca munca in sine.

Cum am mai zis, in 2 saptamani poti sa iubesti locul de munca sau sa-l detesti cu tot sufletul. Aici depinde doar de tine, de ce-ti doresti si ce urmeaza sa faci.

Cu timpul (daca depasesti stratul scoartei subtiri de 2 saptamani) incepi sa-ti cunosti colegii si ce naiba ai de facut de fapt. Lucrul imteresant e ca niciodata nu o sa faci ce ti se spune la interviu. Nu. O sa faci mult mai multe, iar daca nu te musca egoul de cur, o sa accepti si o sa le faci, pentru ca iti place. Daca te scufunda valoarea prea mare pe care crezi ca o ai si oameni din jur sunt prea nesimtiti cu tine si nu rezonati deloc, pai, nici nu trebuie sa treci de alea 2 saptamani daca ma intrebi pe mine.

Oricum aici e chestie de gust si de ce dumnezeu crezi ca poti sa faci, in primul rand. Abia apoi te gandesti la ce crezi ca ar trebuie sa faci, ce-ti place si evident pe ce salariu.

Nu. La un prim job nu o sa primesti 3000 de euroi ca esti tu prea frumoasa si pretioasa. Asta ca o paranteza.

Cu timpul, cum ziceam, incepi sa-ti cunosti colegii: tipul dragut de la un departament vecin care fie e luat, fie e insurat, fie are si copii deja; celalalt tip dragut de la alt departament pe care il vezi mai rar si care nu stie ca existi; tipa insuportabila care nu stiu cum se face, dar are mereu biroul fix langa al tau, tipul libidinos care iti face cu ochiul de fiecare daca cand mergi sa-ti iei un pahar cu apa; seful care nu scapa pe nimeni din vedere; nevasta sefului care ori e super de treaba si incearca sa ajute novicii, ori e o scorpie care nu are ochi sa te vada pentru ca esti mai slaba decat ea si poate-i sufli barbatul (nu exista una si de mijloc); tipa super de treaba care uraste aceleasi lucruri ca tine si cu care petreci cel mai mult timp; tipa de la secretariat care e o bomba sexi pe care categoric esti geloasa; doamna de la curatenie pe care o vezi putin dimineata, dar care deja ti-a povestit totul despre nepotii ei; tipul gras si infumurat de la ceva management care se crede seful absolut si nimeni nu-l baga in seama; tipul gay care exact ca tine e indragostit de ala insurat; tipul super cool cu care te intelegi super bine si care iti mai vinde ponturi despre job deoarece el e acolo de 20 de ani si tot asa (romante de la birou).

Si asa trec saptamanile, lunile, anii, vezi cum faci lucruri care iti plac sau pe care le detesti, vezi cum salariul stagneaza prea mult timp, iar scuzele sunt mereu aceleasi, vezi cum progresezi si primesti ceea ce ti se cuvinte, vezi cum oamenii vin si pleaca, vezi cum devii dadaca pentru aia noi care intra pe usa plini de sperante exact cum ai intrat si tu acum cativa ani, oameni care pleaca cu scandal, cearta, avocati si oameni care inca iti mai fac vizite si mai schimba un cuvant sau doua cu un angajat vechi sau cu un supervisor mai de treaba.

Oamenii sunt diferiti, slujbele sunt extreme de diverse. N-am avut ghinionul sa gasesc oameni atat de plini de ei, dar clar am dat si peste oameni nepotriviti. Am luat totusi ce e bun si de acolo.

Am gasit oameni misto, oameni cu gust, cu experienta, oameni care s-au transformat in prieteni si  care te sprijina, oameni carora le parea rau ca am plecat, oameni care m-au invatat chestii, oameni care au stiut sa fie sefi dar si sa se distreze, oameni care mi-au aratat ca se poate. Chiar am fost multumita de experientele pe care le-am avut si abia astept urmatoarele provocari de viata.

P.S. Deocamdata… I fucking love my job. 🙂

 

Tu ce experiente notabile ai avut pana acum pe la slujba?

 

Fotograf: Adrian Bodhi

MUA: Olesea Ursu

Please follow and like us:
error

18 thoughts on “Searching for the perfect job”

  1. Haha, ai descris foarte amuzant, ma gandesc cu frica la primul meu job serios, dupa terminarea facultăti deoarece la birou voi lucra. =)))

  2. Pot spune că sunt o norocoasă, lucrez ceea ce-mi place. Dar până să ajung aici am avut multe de înfruntat.
    Fiecare job pe care l-am avut a contribuit la dezvoltarea mea profesională. Chiar dacă am avut și experiențe neplăcute( nu mi-au fost plătite taxele la stat, colegii răi, muncă grea, stres etc) nu regret nimic.

  3. N-as avea loc sa-ti scriu ce experiente am avut. Imi place mult de tot articolul tau, m-am regasit in multe ipostaze. 🤗 Cel mai mult detest sefii prea plini de ei, nu suport sa-i vad nici macar in poze. Cu restul ma mai impac. Eu sunt toleranta de fel, fiecare are locul si contributia lui, altfel n-ar fi acolo.

  4. Am avut atat experiente placute, cat si neplacute. Nu este totul lapte si miere, dar pot sa spun ca am avut si joburi la care colegii au fost foarte dornici sa ma ajute sa ma integrez cat mai usor

  5. in faza actuala, imii iubesc jobul pentru flexibilitate si timp liber, dar in acelasi timp il urasc, pentru ca nu e ceea ce imi place si nu ma solicita absolut deloc. sunt joburi si joburi, in general am dat peste colegi ok, peste sefi ok, dar si unii care se credeau prea superiori. inca sunt in cautarea jobului ok (nu cred in ideal) si nu prea inteleg mentalitatea oamenilor care se sperie ca ai schimbat deja 3 joburi pana la 30 de ani

  6. Am multa munca in general, si mult stress insa imi iubesc jobul si nu cred ca as vrea sa il schimb in viitorul apropiat!

  7. Oh, cate aventuri nu am avut in cautarea jobului perfect. De fapt, am lucrat in domeniu de la inceput si am facut mereu ce imi place, probleme au fost cu sefii care. nu multi au fost ok. Intr-un final am decis ca imi e mai potrivit sa lucrez pe cont propriu. Paradoxal sau nu, desi sunt graphic designeri si asta presupune muuulta munca pe calculator, nu sunt genul care sa reziste 8 ore in fata monitorului :)) Ca freelancer imi fac programul astfel incat sa ma simt ok, asta e jobul ideal pentru mine.

  8. Nici eu nu m-am axat pe ceea ce am terminat, dar am facut ceva ce imi place. Cred ca asta e cel mai important.

  9. Ma bucur ca ai parte de o experienta buna la capitolul job si ca iubesti ceea ce faci. 😘 Momentan si eu sunt multumita de ce fac si doresc mai mult pe viitor!

  10. Nu știu dacă are sens să povestesc experiențele mele, de aceea nu o voi face. Articolul tău prezintă o realitate căt se poate de evidentă a situației. Totul este să alegi ce este bun și să ai curajul să pleci din jobul care nu are nimic în comun cu tine, educația sau principiile tale.

  11. Oamenii sunt foarte diferiti asa cum i-ai descris si la fel si locurile de munca. Important e sa-ti placa ceea ce faci si atmosfera de la job. Nu-ti place, schimba-l. Foarte misto ai scris articolul. Eu nu mi-am cautat job-uri, am avut firma si in Romania si in Germania. Altele au fost problemele. :))

  12. Legat de job, chiar daca imi place ceea ce fac, atmosfera nu e chiar una placuta. Si asta conteaza mult…

  13. Eu abia am inceput sa lucrez acum.o luna..deci nu prea am experiente memorabile, insa este timp.pentru toate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *