Dimineata ca cafea, imediat dupa ce iesi din casa, pentru muzica, retete, informatii de orietare in spatiu, mult facebook si instagram, cometarii, poze, selfiuri, boomeranguri pe insta, ceas, apeluri. mailuri, stiri si o gramasa de mesaje.
In fiecare zi cred ca mai bine de jumatate din timpul liber il petrec pe telefon. Fie ca dau scroll la nesfarsit dupa ceva interesant pe facebook, fie ca am gasit hastaguri noi interesante de urmarit pe instagram, fie ca am de rezolvat probleme si de verificat mailuri, mereu telefonul este acolo.
Bateria se roaga in fiecare seara ca a doua zi sa nu mai vada incarcatorul, dar e imposibil. Cauta informatii noi, verifica programari, vorbeste cu mama, asculta muzica, da-I comezi, verifica vremea, raspunde la mesaje, vezi cum iti mai merg lucrurile pe social media. A, si iar ai uitat ca doar pentru ceas l-ai scos din buzunar.
Nu stiu daca ati observant, dar generatiile noi, inclusive a mea, a ajuns sa tina in permanenta telefonul in mana. Chiar daca nu astepti un apel important sau vreun mail bomba, mereu el sta in mana. Si e tare amuzant cand am nevoie de ambele maini ca sa faci ceva, dar una e mereu ocupata cu telefonul. Nu odata l-am pus pe banda la supernarket impreuna cu tot ce cumparasem (nu iau cos evident, dar de asta o sa vorbim in alt articol).
Am ajuns sa depindem foarte mult de tehnologie, lumea urca, evolueaza si chiar daca batranii se uita crucis la noi pentru ca nu mai acordam destula atentie celor din jur, si telefonul ne leaga de cei dragi pana la urma.
S-a intamplat de multe ori sa vad si eu, intr-un moment de liniste, unde telefonul imi era departe, cat de mult a acaparat acest mic aparat generatii intregi. Nu cred ca nu ati observat in autobul sau metrou oameni care nu fac altceva decat sa butoneze telefonul. Uneori ma amuza situatia in care sunt. Pentru ca am ajuns sa constientizez gravitatea problemelor si totodata sa vad ca asta e directia in care ne intreptam.
Zilele trecute am surprins unul dintre cele mai clasice situatii ale oamenilor care nu inteleg cum s-a schimba lumea in ultimul deceniu.
O doamna care nici nu stia exact cum sa-si deschida telefonul ca sa il raspunda norei repede spunea pe un ton sictirit: “Mie nu-mi plac telefoanele deloc, prea mult timp petrecut pe ele. Il tin in poseta, n-am nevoie de el”. Un alt batran se uita la o tanara care il explica ca foloseste telefonul foarte mult pentru facebook: “Eu am unul simplu, il tin in buzunar mereu, iar castile alea niciodata nu le-am bagat in urechi, la ce iti trebuie?”
Nimeni nu a negat faptul ca tehnologia ne-a transformat incet in roboti, dar si prin anii 70 oamenii erau fermecati de primele urme de tehnologie care apareau. Daca azi sunt telefoanele cele care ne tin la curent cu tot ce se petrece in lume, inainte erau ziarele (nu e asa mare diferenta, chiar daca numarul purtatorilor de ochelari creste substantial)
Lasand partile negative la o parte, vreau doar sa stiu daca oamenii chiar ar rezista cateva zile fara informatie, fara telefon si vesnica baterie externa. Eu clar nu. :))
Tu cat ai resistat cel mai mult fara telefon?
Mare dreptate ai. Din ce in ce mai des imi spui ca, daca nu m-ar fi 0asionat blogurile si alte mici “lucruri” pe care trebuie sa le fac neaparat in online, as fi renunțat de mult la telefon..
Eu clar nu pot rezista fara telefon. E cu mine 24/24, practic ca o familie ?
Incerc totusi in weekend sa stau putin departe de el
Mă declar dependentă de telefon! Nu există zi în care să nu intru pe Instagram, pe Facebook, să mă uit la un vlog, sau să urmăresc filme pe Netflix! E modalitatea mea de a mă relaxa!
Din pacate asa suntem, asa evoluam, si nu prea imi place acest lucru, as vreaa sa ma detasez:(
Ai mare dreptate. Cam suntem dependenti de telefon… Eu incerc sa stau mai departe pe cat pot pentru ca stiu ca nu e prea ok dependenta asta. Dar nu am cum renunta de tot…
Nu cu siguranta n-as putea rezista, jobul meu depinde de el 🙂
Adevarul este ca nici eu nu rezista fara telefon. De multe ori imi propun sa il mai las dar niciodata nu reusesc
Dacă nu trebuie să sun pe cineva sau să trimit e-mail, rezist și câteva zile fără telefon. Mai bine prefer să citesc o carte sau să mă uit la film, decât să văd toate prostiile ce sunt postate în mediul online.
Da, pot rezista fara el. Iti spun drept ca imi place asta, pur si simplu ma pot bucura de alte lucruri daca nu sunt cu ochii in telefon.
Rezist mult și bine, odată ce trec de primele două ore de acomodare, însă, din păcate, serviciul nu-mi permite să stau departe de telefon.Chiar merită să renunți la el, măcar din când în când, măcar un weekend. Crește productivitatea, asigură un somn mai bun și alungă și stresul.
Si eu ma declar vinovata. Telefonul e un fel de extensie a mainilor noastre. :)))
Sincera sa fiu cred ca as rezista fara telefon maxim un week end! deoarece arintii mei fiind departe e musai sa am telefonul cumine non stop ca sa pot vorbi cu ei 😉 cred ca e singului motiv pentru care nu pot da telefonul deoparte
Off, sunt dependenta de el. Stiu nu e bine, dar e vina mea, sau poate vina creatoriilor de gadgeturi. Prea fac telefoane super tari 🙂